Pentru Alexandru

Rugãciunea a fost scrisã în România, in ziua de 29 decembrie 1986, pe timpul dictaturii comuniste, când situatia social politicã din þarã era cumplitã. Dupã numita Revoluþie, poporul român s-a aºteptat la o schimbare radicalã a vieþii economice, sociale, politice. In ciuda câºtigãrii unor libertãþi sociale, politice, cultural-artistice evidente, în primul rând libertatea cuvântului ºi a unei palide occidentalizãri, situaþia economicã a rãmas deplorabilã ºi, în consecinþã, nu se poate afirma ca frumoasa noastrã þarã este atât de veselã ºi lipsitã de suspine, precum spui... Din pãcate, aceasta este realitatea ºtiutã de toti, inclusiv de mine care vin anual acolo. De aceea, invocarea protecþiei Divinitãþii rãmane valabilã ºi la fel de actualã ca ºi în trecut. Cât priveste titlul imperial acordat lui Iisus, oricine iºi poate da seama cã este o invocare poeticã, neavând legaturã cu formele politice ori administrativ-statale, mai ales cã, în religia creºtinã, conform Noului Testament, Mântuitorul este numit deseori Rege, Împãrat, Domn al Domnilor, Dumnezeu
Însuºi, întruchipat (proiectat pe Terra) sub forma umanã. Tot in N.T. se spune clar cã, dupã distrugerea rãului, Iisus va reveni ca Judecãtor suprem ºi va împãraþi peste intreaga planetã timp de 1000 de ani, deci ºi peste România.
Asadar, invocarea cu care incepe aceastã rugãciune nu este o simplã aberatie lipsitã de un fundament teologic. Oricum, dragã Alexandru, îti mulþumesc cã eºti primul comentator ºi cã nu ai spus nimic cu rãutate, ci, probabil, cu intenþii nobile ºi... patriotice.

Cristian