... câte lacrimi aș putea culege de ar fi să rup din suflet iubirea ce mă stăpânește, câte zâmbete și mii de cuvinte dulci ti-aș putea oferi dacă ai putea pentru totdeuna să ma privești cu ochii care te privesc, să mă atingi așa cum doar buzele mele ating pretutindeni imaginea ta fictiva, să mă iubești cu inima ce zbate-n pieptul meu nebun, și să mă adori așa cum doar sufletul și întreaga mea făptura stiu să facă din tine ceva de neprețuit.
Nu uita să zâmbești și să te faci privit,
Nu uita să cânți și să te faci ascultat,
Nu uita nimic din ceea ce te face a fi pentru mine de neînlocuit.
Nu uita să fii tu, iubirea ce se naște cu intensitate în inima mea și înfloreste tot mai mult transformându-se în ceea ce se numește fericire.
Tu ești fericirea de a privi, de a zâmbi și de a păstra mereu același surâs vesel și mereu tănăr.

Te iubesc așa cum doar țărmul poate iubi valurile nestăpânite ale mării.