ți-aș povesti
cum am cinat pesmeți cu vin

obosită privirea-și adună uimirea spre lună
care crește și tot crește
s-a atins de Infinit
și în marea mea mirare
parcă-i spartă-n nesfârșit
în corola serii care
strânge-n ea păduri și munți
din a căror alinare
fac corăbiei trei punti

una-i puntea-n care gândul
trece pragul Tău înalt
și în care cetățuia
e luată cu asalt
alte două trec în lumea
care nu are sfârșit
unde parcă tot abisul
e o mare de iubit

și acum
când doare dorul
și când începutu-i nou
bila mea rostogolită
dă-n copita unui bou
dintr-un labirint în care
minotauru-i rănit
și în care doar sfârșitul
pare că nu s-a sfârșit

am uitat floarea uitării pe o buză de izvor
când mi-am amintit mirosu-i o culoare ca un nor
așezase peste gându-mi lin și blând precum o rază
care-n toate-i numai sâmburi și o nemurire trează

și atunci pe când ieșisem cu vaporul înspre larg
am văzut un fulg din aripi undeva lângă catarg
și mi-am amintit de clipa care înnoise jocul
făcând flacăra albastră adunând în ea norocul

iar acum când parcă visul se lungea în viața mea
am găsit că ușa plajei e în mine nu-i în ea
plaja am găsit-o goală pustiită de nimicuri
numai ea la piramidă era fata cu chibrituri

eu știam că își udase și chibrituri și-n papuci
avea numai coji de nucă și-n genunchi semn de uluci
tac acum că-i multă lume care crede că-n izvor
am uitat și chipul care a născut în el un dor

trec prin clipele ferice și las semn florii de mac
și mai dorm un vis și-o vale și apoi mă pun să tac
într-un pat ca isihastul care-i patul de pământ
unde-mi încolțește gândul pentru pasul cel mai sfânt

cum arată floarea asta întreba un chip zâmbind
ca privirea ta uitată am răspuns ușor mințind
cred că voi aprinde astăzi candela dintr-un focar
in elipsa unor cercuri cu povești și mult zadar

ce nuanțe zici că are solzul tău de pește-n ploaie
în alt zâmbet altă dată-n calendarul din noroaie
poate azi din cupa albă voi găsi din nou nectar
și-mi voi aminti cărarea cu izvorul florii-dar

oare astăzi
pe cărarea ce-o uitasem fără pietre
voi găsi scoica pierdută cu lumina minunată
poate azi sau poate mâine poate-ntr-un lătrat de câine








Constanța, 25 februarie, 2010
(când am primit plicul galben)