de fiecare dată înainte să plec
fumez o țigară până la filtru
și e mereu ultima

mă văd închizând ușa după mine
ca sub efectul unui sedativ ciudat
picioarele calcă cu grijă
și pentru prima dată fără îndoială
pașii sunt egali

în urmă caldarâmul urlă sau râde
avertizări inutile
eu cânt un adio în gând
nimănui

îmi trag umbra după mine
mototolită ca un zmeu stricat
și probabil că arăt ca un om singur

mă voi trezi cu siguranță devreme
și totul se va fi terminat