Sunt un fluture prizonier. Respir în camere portocalii, de împrumut, cu ferestre spre gang. Aprind țigări de câte ori ridici tu lumi în spatele limanurilor. Îmi disimulez culorile în zboruri ordonate. Un viorist cântă între ziduri, tu plătești. Apoi înșiri cuminte drumuri, treziri și fluturi, alți fluturi. Un copil aruncă lumini albastre în port, te caut, catargele sunt cruci mișcătoare. Miroși a țărm.
O femeie cu ochi albi, e nefiresc, tu vezi?! Nu te miră, fotografiile tale sunt alb negru. M-ai țintuit la fereastră ca pe-un fluture în insectar, văd gangul sinucigașilor romantici după perdele și îți povestesc uneori despre el. Tu zâmbești, ridici din umeri și ridici lumi.
N-ai avut niciodată curajul să privești în jos.