un nor din acela,vulcanic, decupase zborul avioanelor de pe terenurile de joacă
stăteam pe o bancă din nenumăratele bănci,
într-un parc din nenumăratele parcuri din londra,
din singura londra
chipul tău înflorea în mine cu aceeași frumusețe cu care
mă rupeam în două spre zece noaptea
Îmi zâmbea pe dinafară dorul de mine însumi
cineva mă apăsa muzical pe spate
cuvintele alungau liniștea din cimitire,mânându-o cât mai invers,cât mai înapoi.
Era dimineață,
copiii împătureau aerian hărtia dând aripi foilor de tot felul