(...)

- Nu vorbesti cu mine? imi sopti Dumnezeu zambind.

-…Iti place sa ma chinui, ii raspunsei cu jumatate de glas…
Nu mai pot scrie. Penita stiloului imi scrijeleste foaia alba si moale de asteptare, cerneala nu ma mai asculta iar degetele imi stau inclestate sub privirea trista si tampa a egoului meu interior.Nu-l mai aud si presupun ca…nici el nu ma mai aude.

- Cine nu te mai aude?
- Sufletul. Cateodata, toate aceste stari interioare imi par atat de indepartate, incat, atunci cand se intampla sa mi le amintesc , simt cum ma gadila usor, ca o adiere de vant primavarateca si nevinovata.

- Vorbesti cumva despre stari absolute? Stari de reverie? Stari de iubire?
- Azi am baut apa dintr-un pahar cu gust de amintire.
- Sa inteleg ca-ti displace gustul nostalgiei?
- Nostalgia? …Nu a fost nici dulce, nici amara. Am simtit-o pasindu-mi lin papilele inimii. Am inchis ochii de frica sa nu-mi trezeasca din nou plansul de copil pe obrajii abia vindecati. Sau sa ma transpuna din nou iubirii excesive de Dvorak sau Rachmaninov.
- Notele tale muzicale imi vorbesc despre iubire…
- Nu neg ca-mi lipseste cheasolul iluzoriu din incipitul de iubire idealista la care am visat si la care, probabil, ca in mod inconstient, mai visez inca…
Ar fi o prostie. Clapele pianului m-au tinut in viata. Datorita lor supravietuiesc. Clapele pianului si trenul…si vocea lui candida.
- Dar nu te impiedica nimeni sa visezi... De altfel, iubirea lumineaza cea mai frumoasa parte din noi…

- O iubirea adevarata e mai mult decat o iluzie, nu-i asa?

- Iubirea se poate transforma in tot ce poate fi mai tragic in lume…Depinde doar de voi, oamenii sa o simtiti pe cea adevarata si sa nu o pierdeti…Totul se afla in inima…
- Deseori, memoria olfactica ma chinuie si ma sugruma printre imagini si culori apuse, fara sa-I pese in nici un fel de suferinta la care m-ar putea supune…
- Uneori, trebuie sa faci mari ocoluri pentru a ajunge la tine. Nu e usor…

- Si de unde stiu ca iubirea..e iubirea adevarata? Cea pe care o caut?


- Credinta si sens. Daca Dumnezeu exista si noi credem in el, atunci nu am pierdut nimic, dar daca Dumnezeu exista si noi nu credem in El, atunci am pierdut totul…

- E relativ usor sa vorbesti despre credinta si iubire fara sa-ti fie teama ca intr-o zi ai putea fi parasit…
Spune-mi…unde erai cand am avut nevoie de tine?Cand singurul ajutor imi era penita stiloului si lacrimile?
- Puterea de a lupta pentru sine e un lucru minunat. Orice sfarsit nu e decat un alt inceput…


- Urasc timpul..N-are nici un drept sa risipeasca iubirea...

- Te-ai maturizat in suferinta…nu e nimic grav.. ‘’dragostea este intradevar , unicul raspuns, la tot ce se sfarseste’’…(O. Paler)
A existat o vreme cand si eu eram inocent. Atunci puteam fi nepasator. Acum nu se mai poate. Nici tu nu mai poti.
‘’ Vina ti-a deschis ochii, te-a facut sa depinzi de faptele tale si de ceea ce iubesti. Si, practic, nu mai exista drum inapoi. Timpul inocentei e un paradis pierdut. Tot ce iti ramane e infernul luciditatii si puterea de a iubi si mai mult.’’ ..(O. PALER)

Am ridicat usor tamplele si i-am cuprins privirea blanda. Dumnezeu m-a luat de mana si mi-a zambit solar.