ce bine îmi pare că a venit trezirea
și eu nu am găuri în trup
ce sete plăcută lipsa asta de prea multă lumină

îmi dau papucii jos și cobor pe scări ocolesc mlaștina
strâng toate obiectele care te-au lovit
sau te-au zgâriat
le ard
plantez ceva pentru tine

să crească o să am grijă

copacului uscat de sub geamul tău
îi lipesc frunze ca să pară viu

aleg colțul tabloului pe care să-mi las semnătura

apoi îți recitesc textele dintr-un septembrie
care a trecut