Stropi de tăcere ce se aștern de jur împrejur,
Ca o zăpadă din luna mai
Și focuri mici se aprind lângă noi
Din licuricii care vor să se-ncălzească.
Tropot de cai în gheața din amurg
Și frigul care m-a ghemuit de atata așteptare;
Încorsetată în mine ca-ntr-un trup de lut,
Încerc să mă renasc din nou
Din tine și din mine
Departe de tine, departe de mine care sunt acum
Să uit zapada mieilor, ce urmează să fie sacrificați
Și eu odată cu ei spre a renaște.
Licurici
Licurici aprinși se lovesc de mine
Se sting încet de atâta frig
Căci focul tău ce-a ars în mine
E rece ca lumina lor.
Tropot de cai în amurgul serii
Și focuri mici de licurici.
Adio deci, rămai cu bine.