pleoapele grele și târziu
și văd în toate ochi urâți
și colți și coarne

mi-e teamă de pustiu și de sfârșit mi-e teamă
s-o sfârși

?
?
?
mi-s pleoapele grele și-i târziu
Jupiter a ieșit de mult pe stradă
îmi pasă mai puțin
iar centrul lumii stă
să cadă
de prea mult timp
în timpul meu
revin

și nu rămân mai mult de o secundă
două
să prind puteri să mai pornesc un joc
și în demența asta furibundă
îmi ronțăi coada nu mă mișc din loc
mi-s pleoapele grele e târziu
între vedenii scot priviri lucide
să-mi fac o cruce mă gândesc
din lemnul cel mai dulce
ce îl știu