E greu să ieși dintr-un labirint auto-indus-adus de prin logica cunoașterii despre suflete... intri să cauți ceva, nici măcar nu știi sigur ce anume... întâlnești în răspântii vechi cunoștințe, le spui cu un surâs bună ziua și pleci mai departe... mai departele acesta începe să ardă, să doară... și mai aproapele să nu mai fie lizibil, palpabil... cu îndârjire mergi și mai departe, să cauți, să afli... și afli despre cum e însingurarea celui care află că din toate pe care le știe nu știe nimic până la capăt și încă, simțind cu înverșunare că mai departe nu va găsi niciodată mai aproapele sinelui său... Aici începe întoarcerea, ieșirea din labirint.
Surâsul spre liniștea luminoasă...