aproape perfect,
rânjesc la mâna care mă hranește
de multe ori
cu trei picioare rupte de perfecțiune
mă închipui ca un om de oțel rupt
de oboseală și purici.

adesea căruntul acela ce-ți scoate ochii
e defapt tatăl meu
cu halatul prăfuit de amintiri
care prea tare îl chinuiesc
până la os si paycheck

mă gândesc mai mereu să nu-l
moștenesc.