,,Mă numesc Ioana, am o vârstă pe care nu o pot dezvălui, sunt master în psihologie, necăsătorită și, până acum 5 luni, am avut o relație destul de profundă cu un om deosebit pe care îl iubeam și încă îl iubesc. Povestea noastră de dragoste s-a derulat vreme de 3 ani și 4 luni (mai mult de doi ani am locuit împreună) și speram să se încheie cu o căsătorie. Dar totul s-a sfârșit. A fost un concurs de împrejurări extrem de ciudat.
Vă mărturisesc că totul a început din cauza stresului. Eram în plină pregătire a examenului de masterat, eram și psiholog la un liceu și dădeam meditatții. Muncă de peste 12 ore pe zi, o demență totală.Drept urmare am început să fumez din ce în ce mai mult și am ajuns la peste 60 de țigări pe zi. Pur și simplu le mâncam pe pâine. D., logodnicul meu mi-a reproșat că fumez prea mult și că se duc o grămadă de bani pe țigările mele. El nu efumător. Am început să mă interesez de locurile de unde puteam să-mi cumpăr țigări fără timbru. Așa a început calvarul meu, despre care vreau să vă vorbesc. Am cunoscut un tip care îmi vindea țigările.I se spunea Calu. Un brunet bine făcut, extrem de smart, dar cu un limbaj cam vulgar(la început m-a intrigat, apoi mi-a plăcut)și foarte, foarte îndrăzneț. Mergeam o dată pe săptămână la el cu colegele mele și mă aprovizionam. Pe undeva, pe la Unirii, la arteziene.Pe urmă am început zilnic să-l vizitez singură, chiar dacă îmi făceam drum doar pentru a-l vedea. M-a întrebat la un moment dat dacă vreau să fumez marijuana. Mărturisesc că nu mai fumasem niciodată. Nu știu de ce am acceptat. Am fumat amândoi. Știam că fac ceva rău. Dar nu știam și ce va urma. A fost un moment de mare euforie. Dacă a mea era necontrolată, la el totul părea extrem de natural. La un moment dat m-am trezit dezbrăcată printre zeci de cartușe de țigări iar el îmi făcea cunillingus. I-am întors favorul, chiar dacă nu vroiam s-o fac cu adevărat și după ce m-a avut acolo, de mai multe ori, am știut că încep drumul spre iad. Nu mai lungesc povestea. D. a văzut schimbarea. M-a urmărit și m-a văzut intrând cu Calu în blocul lui. Ne-am despărțit. Au aflat părinții mei care m-au sfătuit să mă potolesc. La fel și prietenii noștri comuni. Ba l-au și reclamat pe Calu, dar tipul a scăpat fiindcă are relații la poliție. Știu că este un infractor, știu că m-am despărțit de un bărbat minunat din cauza lui, știu că îmi pun în pericol profesia, știu că am început să vând țigări de contrabandă, la rândul meu. Da, știu toate astea. În schimb, nu m-am putut opri. Mi-a spus că mă iubește și făceam sex demențial.Întâmplător am aflat că țigările de contrbandă se fac dintr-un tutun radiactiv, plantat undeva în Ucraina. L-am întrebat și mi-a confirmat că da, este adevărat. I-am spus că acest lucru înseamnă să omori oameni. A râs și mi-a zis că asta este, să nu mai fumeze cine nu vrea să moară. Replica m-a șocat, dar nu atât de tare cât să renunț la relație. Dubiile mele au apărut când m-a invitat la un club, într-o sâmbătă noaptea unde s-a întâlnit cu niște băieți, amici de afaceri. Am avut senzația din cen în ce mai pregnantă că nu numai că nu l-ar deranja să plec de acolo cu cel care părea șeful lor(chiar așa l-a prezentat: Șefu), dar chiar m-a îndemnat să o fac, că nu aș avea nimic de pierdut, dimpotivă. Mi-am luat geanta, am zis că merg până la baie și am plecat acasă. Acum mă tot sună iar eu sunt pe cale să-i răspund…Sunt într-o mare confuzie. Mi-am ratat o posibilă relație conjugală, am intrat în conflict cu toți prietenii mei. Părinții iau pastile din cauza mea. Iar eu mă simt o criminală, și nu știu ce să fac,,.

Dacă ar fi să fac un simplu comentariu , m-aș rezuma doar la un cuvânt: curvă. Dar interpretarea asta simplistă nu rezolvă cazul acestei tinere din textul citat anterior, ce s-a confesat pe idieta. ro. Disperarea ei a atins o coardă sensibilă în interiorul meu, în esența ființei. Ceea ce pentru părinți și prieteni pare de neînțeles pentru mine este clar ca lumina zilei. Sunt momente ale existenței în care raționalul este neputincios. Vocea distructivă a cărnii, simțurile nesățioase te aruncă în brațele primului sau primei venite, care te domină sexual sau ți se oferă pentru a fi penetrată. O altă logică, a simțurilor dictează, o altă trăire de neînțeles te conduce.

Pudibondismul meu în materie de sex s-ar putea să fie opusul unor manifestări greu de controlat, care generează situații incredibilite pentru o stare de normalitate subiectivă de altfel ca reprezentare mentală, pentru fiecare dintre noi, ceea ce și explică multitudinea probabilistică a posibilităților de manifestare.
Povestea aceasta m-a dus cu gândul la Anais Nin și romanul ei Incest. Un Jurnal de dragoste nonconformist, al unei femei rebele, greu de definit, care se descrie fără inhibiții: ,,eu sunt femeia care oferă iluzie, care primește imaginația bărbatului. O situație pe care târfa o invidiază…târfa domnește în realitate,,.

O ființă dihotomică în care dăinuia femeia curvă, care dormea cu penisul soțului în mână gândind că este al priapicului amant ce-i ofera sălbatice partide de sex și femeia soție, chinuită tardiv de remușcări față de partenerul de căsnicie care îi asigura un trai comod. În cazul ei târfa a conviețuit alături de o femeie inteligentă, seducătoare, morală doar prin dorința uriașă, atotcuprinzătoare de adevăr și curajul de a se spovedi în ceasul al doișpelea.. Citindu-i ultimele traduceri în română, Foc și Povestirile erotice- Delta lui Venus, realizezi că femeia a avut vocație pentru așa ceva.

A fost amanta lui Henry Miller. Altă perlă de om. Anais povestește din aventurile erotice cu americanul slobod la gură în Henry și Jude, roman ecranizat de Kaufman. Am dat lă Cărturești peste Opus Pistorum, scrisă de Miller la ananghie, pentru care a fost plătit cu un dolar pagina. Spurcată carte! Scene de pornografie brută, care culmea nu m-au iritat profund. La ce te poți aștepta din partea acestui Ulisse sexual, care și-a aruncat în aer prima căsnicie printr-o legătură neortodoxă cu soacra?
În primul rând, omul cam asta a făcut și ca om și ca autor. Unele chestii sunt reale, altele doar imaginație hiperexcitată, în Opis Pistorum chiar bolnăvicioasă, dar totodată periculos de lucidă, concretizată de regulă în personaje adulte, a căror iresponsabilitate morală, ca și a autorului de altfel șochează , dar este de înțeles. Sunt oameni maturi care își asumă ceea ce fac. Sexul este o plăcere organică, satisfăcută pentru Miller animalic, s-ar crede nesentimental, ceea ce este o eroare.
Miller nu este un simplu scriitor de duzină, un obsedat sexual, un priapic insațios sau mai bine spus nu numai. Am întâlnit la el în Tropice pagini de literatură scrisă la modul superlativ, din care răzbate răzvrătirea unui individ strivit de un sistem grandilocvent, situat statistic pe piedestal, dar inuman față de cetățenii săi, societatea americană. Pornografia lui Miller este de fapt o formă de luptă împotriva cecității și inumanului instituțional, administrativului birocratic, a supremației conformismului demodat. Opera sa este parțial șocantă ca limbaj, dar este profundă și în aceeași măsură tragică. Pentru el libertatea individuală într-un sistem american demagog și militarist (vezi războaiele din Coreea, Vietnam, Irak, Afganistan) este imposibilă, debordarea eului, manifestarea energiei creatoare, ignorată în cazul aventurierilor de teapa sa nu se pot impune decât prin șoc. Prin scrisul său lovește într-o societate americană mercantilă, puritană doar la suprafață, găunoasă în interior. Pornografia sa sublimată în opere de artă, îi conferă aura unui învingător damnat în țara de origine, adulat în Parisul tuturor posibilităților.
Nu m-a șocat, fiindcă la el nu este prezentă obsesiv psihologia de vânător ce își adulmecă vânatul neputincios-minorul, pentru a mă scandaliza cu adevărat. Din acest punct de vedere Lolita lui Nabokov este mult mai perversă și mai periculoasă.

Scena unei orgii în grup, din Opus Pistorum, consumată la întâlnirea unei secte religioase confirmă că imaginația distructivă a omului este inepuizabilă, potențială, înfiorătoare. Metoda gazării unor ființe nevinovate, păcat criminal de necontestat, poate părea un rudiment simplu ca idee umană în comparație cu ce a putut deborda Miller ca pornografie în cartea asta. Miller nu se sinchisește, el se consideră obscen și nu pornografic: ,,pornografia mi se pare să te învârți în cerc, nu are nici o legătură cu realitatea, în timp ce volumele mele sunt obscene. Pentru mine, obsecenitatea este un lucru bun, pentru că înseamnă a povesti lucruri adevărate, iar mie îmi place să scriu despre realitate și nu să o ascund ipocrit,,.

Până la un punct omul ne duce de nas, și în fapt un scriitor poate fi de domeniul penalului ca moralitate, și în același timp de domeniul genialității ca artă. Dar rolul artei care este în esență? arta înseamnă doar adevăr frust, sub orice formă și doar atât? te întrebi pe bună drepatate, dacă ești antisocial când arunci în jur cu tot ce-ți vine la gură de ce nu ai fi antisocial și când scrii la modul obscen?
Fascinația scriitorului ca artist consacrat se pare că transcede minima moralia și îl transformă din infractor de duzină, într-un demon periculos, dar tolerat.