îți strunesc ochiul



visul ne-a deșteptat
prea din timp îți spun
charon



o oglindă ne-a uitat înăuntru-i
oblojim măști ne coacem în saci
întregi de scâncete

dăm să ieșim
cu incisivii stâlciți de-atâtea
mușcături

sfărâmăm și ne sfărâmăm
fără ca asta să șlefuiască
în vreun fel
frigul


în loc de final
țin să-ți arăt
nu mai sunt singura

din trupul acesta