vei pune la fiert rufele
cum doi cai în trap scurt
și va mai dura puțin
această mișcare
în care se scaldă marea
nu mă trezi, nu
domnul meu e de-ajuns
să vină o rază
dinspre sine pentru că e noapte
noaptea ce știe să azvârle
afară alt corp
și ne vom minți întocmai
târșind picioarele
cu o teribilă simplitate

*

o femeie cu coÈ™ pe cap
dă să ne privească
brațe făcute din semne această șovăială
răsucită în jurul propriului corp
în toiul nopții popor strâns
și nicio pană la ultimul
popas

*

dormi și la picioarele tale somnul
încă prea mult somn
atingere de mâini
cămări goale
suntem aceiași, la nevoie furăm
și-atunci spunem încetișor
e miezul nopții
către vârf aură trăgând car încărcat
de una singură

*