întocmai ultimelor cerințe comunitare
la marginea orașului
făcută din plumb și colorată
cu un alb imaculat se înalță
semeața clădire a noului
abator

atrași de mirosul de sânge
câinii primprejurul plaselor de sârmă
hămesiți se-încaieră în lupte
până când cei slabi abandonează

lucrători în pauza de masă
cărora le place zarva
peste gard aruncă zgârciuri
măruntaie

haitele în ceartă-împart momeala
foamea să și-o potolească

înțeleagă fiecare
cum e munca-n abator
și-n oricare alte locuri
pentru-o pâine

de acolo unii
își aleg măriți ficații
alții
din popor scot ceea ce vor

n-am curaj să merg ’nainte
bat de ani pasul pe loc
nici izbândă, nici lețcae

pe sub tâmple-mi vin doar gânduri stranii
haide, Doamne Sfinte, scapă-ne de hoți!