unul pe ascuns ne cosea sfori de aripile moi ale sufletului
ochiul de veghe îndurera timpul
marionete confuze-n mișcări ne iertam unii pe alții
dar parcă iubeam zborul tot mai greu parcă
ne întrista pământul deși ne bucurau apele și cerul
atunci elia a strigat îndurare nu știam cui
nu-mi frânge de tot inima sadicule