sunt o imensitate ușor dureroasă
pulsând în lesă sub o mână înaltă
nu mă cunosc
din mașini cinematografe și teatre
mă aplaud cu mii de mâini când
reușesc să stau în echilibru în fiecare mine
din fiecare alternativă a mea

pe mesele barurilor răsfir oameni și orașe
ca într-o partidă de blackjack
tot ce contează este că eu joc toate mâinile -
îmi zâmbesc din ochii dealer-ului când
îmi dau cartea proastă și pierd

locul în care stau îmi dă mereu totalitatea
locurilor în care sunt și cred că nu sunt
pentru asta trebuie doar să deschid și să tac

mai ales acum, când seara mi se lasă prelungă pe umeri
ca un animal obosit și umbros
mai ales acum, când blana ei roșcată
mi se încolăcește blând la picioare




(foto: "captive blood enslavement", venneto, deviantart)