camioane pline de oameni
fără zgomot prin ceața roșie
trec linia unul după altul
acolo oamenii coboară
apoi merg pe jos
se prăbușesc unul după altul

deasupra libelule artificiale
ochi și urechi zboară
și nasuri să miroase urgia

acesta e infernul
buzele mute precum inimile
tac
se încălzesc cu lacrimi
acesta e infernul
florile sînt gri cerul e gri și pămîntul
doar ceața roșie
perdea rămasă în urmă

deasupra un tunet ca strănutul lui Dumnezeu
deasupra fîlfîiri ca aripi de îngeri
acesta e raiul
vechii egipteni intră în arenă
se descalță
așteaptă sceneta desprinsă
din viitor