să nu mai exagerezi
să inspiri doar atât cât trebuie. așa.

să-ți arăți dinții
doar până acolo
până să plesnească foliile astea dedesubtul cuvintelor


ceva despre oameni. înlesnesc singurătatea.
ceva despre tine
nu folosești niciodată pluralul

ce trebuie făcut din gâtul acesta. un vulcan de tăcere, poate.

în momentul următor pufnești în râs.
atât de invocatele bătăi ale inimii nu
sunt decât un mod genial
prin care moartea bocăne la ușă


s-a aruncat și-n tine cu pietre. de aia
se târăște cerul


și cum să nu-ți vină să calci în picioare toți
oamenii
care-și potrivesc inima după ceasul ăla verde-nchis de perete


apoi mor.

nu-i nimic, îți repeți. până și dumnezeu
trece peste.