scrisoare către tata



tată am tot stat și m/am gândit la tine
mai ales în nopțile în care eram de gardă
la foișorul din partea de nord a cazarmei
acolo unde bate un vânt tăios
și de care te poți ascunde numai în tine însuți
în amintirile tale dintr/o adolescență senină caldă
m-am gâdit la armata ta la război
ai trecut prin toate acestea și nu mi-ai povestit niciodată
e adevărat nu te am întrebat eram prea tânăr
și preocupat de mine îmi plăcea să mă zidesc
și nu mă uitam în jurul meu cum crește turnul
și cum mă depărtez de tine
stau în foișorul acesta de tablă rece ca moartea
nu am de ce să mă sprijin și mă țin de mâna ta
așa cum făceam când eram mic și săream peste băltoace
mă săltai în aer și aterizam de partea cealaltă
eram un zburător de o clipă peste oceane întregi
mă țin de mâna ta si la gât îmi atârnă un kalașnicov greu
mă uit in jur atent și implicat precum un războinic
știu că nu vine nimeni să ne atace dar așa e în armată
ne jucăm de/a războiu și când vine războiul adevărat
nu mai e ca în armată e altfel ofițerii devin umani
și caporalii își cer scuze că te au bătut pe nedrept
se tem că o să/i împuști pe la spate pe front
ca să te răzbuni sau pur și siplu se gândesc că ai să mori
pentru țară și se umplu așa de un soi de respect țărănesc
ai fost pe front ai fost în rusia te/ai întors după doi ani
dar mai mult nu știu despre tine
mă bucură gândul că mă întorc acasă în curând
și am să te iau la întrebari
am să te invit la o bere și o să stăm de vorbă ca doi veterani de război
ai să/mi spui de toate spaimele tale
de disperările tale de dorul de mama pe care încă n/o cunoșteai
dar o visai în fiecare clipă mai ales în tranșee
înainte de fiecare moarte..
am să te întreb despre copilărie despre adolescență despre plecarea pe front
și de minunea întoarcerii tale acasă viu și nevătămat
de la odessa te/ai întors pe jos nimic nu mi/ai povestit din toate aceste
e drept nici eu nu te-am întrebat...