mi-a rămas doar mersul înapoi
îmi ard oasele
nu cred că vrei
să știi cum e
să speli toate păcatele

la încheieturi așez
tăceri care pocnesc


mă simt ca un câine
închis în casă
așteptându-și stăpânul
nu cunoaște ceasul
din când în când
ridică ochii spre ușă
sperând că se va deschide