nicio frânghie
care să mă coboare lent sub valuri
obișnuit să așez oglinzi
în care să vezi ce-am adus de acasă
mașinăria s-a stricat
mai e nevoie de muzică
și-o anumită aliniere

***

peste noapte o să ies
din spațiul tău
și nu vei mai auzi sunete
de bucurie
doar vei așeza un pas după celălalt
și în jocul acesta
în care nu ne-am fi atins primii
ușa rămâne deschisă

***

ancoră scufundată într-un zgomot alb
spiritul acesta
pentru unii punct slab
descoperind în călcâi o nouă planetă
și resturi de viață
selenare
eu am un ceas
și o casă de pământ
e destul să cred în tăcere

***