aș putea să-ți spun că stau pe malul moldovei
arunc inimi în apă
inimi rotunjite în așa fel încît să poată sări cît mai mult
să ajungă la celălalt mal pe care ar putea fi o femeie care
aruncă și ea inimi
din îngeri fac scoabe cu praștia trag în cei ce-mi lipsesc
poate așa îi voi întoarce din drum
măcar să-mi dea o palmă pentru că nu le-am respectat
uitarea

de multe ori mi-am dorit să găsesc un dumnezeu-pescăruș
zbătîndu-se în hățișuri
să-l iau acasă și să-i vindec aripa
să-i dau gogoloașe din miez de pîine
și să mă trezesc într-o zi c-a plecat fără nici un semn
oamenii sînt sanitari pricepuți
orice vindecare presupune
o despărțire

mă țin de viața asta ca un copil de fusta mamei
într-un magazin în care nu e frumos să arate cu degetul
ce jucărie-și dorește
în drum spre casă trag aer în piept
ca și cum aș descărca o pușcă de vînătoare
miroase a pămînt ars și a fraged
zîmbesc aiurea în camerele video montate pe stîlpi
îmi spun că celor care privesc
nu le-ar strica puțină căldură
fie și anonimă

cîteodată îmi vine să mă împart tuturor ca un flayer pe care scrie
că viața e gratis
mă doare că nu am cui
din lipsă de ocupație
răstorn ordinea firească a lucrurilor
torn ciment proaspăt în cer
apoi calc și-mi admir urmele
scriu pe soare cu spray
fortza luna
iar la sfîrșit îmi dăruiesc emoționat o plăcuță omagială
pentru întreaga activitate și-un premiu pal
pentru cel mai bun emi în viață

prea multe nu am ce să las moștenire
doar o fractură de suflet deschis
cu strivire a nervului
de prea multe ori m-am trezit și în gură aveam gust de mere
am naufragiat de bunăvoie
pe insula liniștii
mi-am făcut o colibă din vene
m-am hrănit cu licheni pînă am devenit nordul
mi-am închis inima într-o sticlă și am aruncat-o în valuri
dacă nu mă găsește nimeni
sper doar ca afurisitul de caron
să mă treacă pe datorie