între noi s-a întâmplat o trecere
un timp suprapus peste un abur
acel abur am fost eu sau tu
apoi am știut să ne contopim cu vâltoarea vieții
am devenit prea grăbiți și am încurcat destinele
tu departe
eu în alt anotimp
ne-am căutat umbrele pe chip și ne-am făcut întuneric
ne-am născut din dorurile noastre
pentru ca apoi să privim mereu peste umăr
căutând o fărâmă de nume
de aripă
de destin....
dar am privit prea mult și iar ne-am rătăcit
acum suntem valul care formează viața
o umplere de tu într-o urcare de eu
suntem doi într-un timp pe care îl vom trăi continuu
e de ajuns fericirea pe care o simt
atunci când zâmbetul tău dă viață
atunci când privirea ta cuprinde ochii mei
și atunci viața devine împlinită
momentul fericirii ești tu
iubirea mea
unda tristeții mi-a fost călăuză pe un drum rătăcitor această tristețe a fost mult prea mare pentru cât de mult doresc să trăiesc alături de tine
la această măsură făceam referire
suferim prea mult pentru a găsi un strop de fericire dar aceasta face cât toate gândurile rostite deja