lumea se pregătește să se salveze
eu trec de partea nopții
și așez megafoane din loc în loc
convinsă că

omul este doar un trofeu pe care tăcerea îl potrivește-n
oglindă


dragă ana, pe tine te înțeleg perfect

cu toții visăm la genul ăla de iubire
care se încolăcește de stern dansează la bară se lungește pe os
se mută-n călcâie cu tot cu pietrele din preajmă dacă trebuie
să plecăm; cu toții sperăm la genul ăla de iubire
care ne îmbrâncește peste pragul bisericii
între viu și mort

dar tragem cu coada ochiului
la mărimea zidului

este slăbiciunea firii
cu toții ne imaginăm
nimicuri
cu semnificații magice și nici nu se pune problema
când se termină petalele clarvăzătoare
smulgem țepii genele
unghiile

ca să ne convingem

iubirea e părtașă
răstoarnă
și preface inima-n clopot
pentru cei care au subțiat îndepărtarea