se făcuse întuneric printre oameni
cum cea mai obișnuită amăgire
și el curgea din adâncul
nu alipire nu
dintr-un lucru, nu acum, nu mai apoi
și rămânea doar un singur pas
în care să mă pierd
cu fiecare gând
odată cu luna
devreme ce femeia mă părăsea
în fiecare noapte
mă număram cu viața
și nu-mi da doi
ci una

*