CASA ZBURÃTOARE

Casa zburătoare există sau poate exista. Este visul care devine realitate împotriva oricăror opreliști. Nu este un SF, ci este un scenariu inspirat după o poveste de permanentă actualitate, situată la limita dintre vis și realitate. Mă urmărea o mare întrebare: Cine a tras în noi și de ce, de pe terasa unui bloc în timpul evenimentelor din Decembrie 89. Prin acest scenariu sper că am oferit cel puțin un răspuns la multiplele întrebări fără răspunsuri. Cine au fost teroriștii și ce fac ei în prezent.
Acțiunea se desfășoară pe mai multe planuri. Este o poveste care ne poartă prin prezent, trecutul apropiat și prin cel strămoșesc, zburând mereu în timp pentru a căuta răspunsuri. Este despre decădere și speranță, despre inversarea valorilor într-o societate bolnavă. Este o poveste tristă plină de optimism.
O radiografie a hoției generalizate.
O proiecție într-o societate bolnavă, dintr-un oraș cu numele Viitorul unde trăiește Costel, un bărbat ajuns la deplina maturitate, dar rămas fără serviciu și afacere, care este nevoit să supraviețuiască într-o lume pe care nu o mai poate înțelege. Sărăciți după o viață de muncă și școală, aflându-se în pragul iernii fără lemne și fără bani pentru curentul electric ascultând știrile despre oamenii fără casă care mor în ger pe străzi, lui Costel îi vine o idee ciudată. Atunci se hotărăște să aducă acasă cât mai mulți sărmani, cu dorința de a se salva împreună cu aceștia de iarna lungă care începuse amenințător, bazându-se inițial doar pe căldura și inteligența umană care poate înlocui orice sursă de energie.
Căutând oameni fără adăpost acesta își întâlnește vechi prieteni aflați în situații critice.
Drumul căutărilor e lung oglindind situația critică a orașului lor din toate punctele de vedere, lovindu-se pe parcursul racolării oamenilor nevoiași de toate formele decăderii umane datorate hibelor la vedere ale unei societăți ce se consideră modernă. O lume unde totul, iluzii, sentimente și speranțe se vinde la piață pe tarabe, oamenii devenind marfă, unii de voie alții de nevoie, iar kitschul, amăgirile și prostituția cu forme multiple acaparează tot. O lume în care decalajul dintre bogați și săraci cunoaște cote alarmante iar munca cinstită și bătrânii sunt batjocoriți.
Istorii fără casă,.. dar cu pureci, păduchi, tuberculoza, și alcool, dublate de lipsa oricarui act de identitate. Acestea sunt doar câteva dintre problemele cu care au venit în casă oamenii străzii. Dincolo de privirile tulburi, mâinile si hainele murdare, mirosul respingator, în sufletele fiecaruia dintre acesti oameni se ascunde o poveste tulburatoare, simplă sau complicată, refulată, undeva, în interior, pentru totdeauna sau, dimpotrivă, gata de a ieși la iveală, în fața unei priviri interesate și a unei mâini întinse, dornică de a ajuta.
O lume a canalelor, cimitirelor, azilelor de noapte și a gropilor cu gunoi, plină de personaje ciudate dar cu probleme reale care demonstrează că aparențele înșeală mai mereu și că nu haina îl face pe om.
În alt plan, Costel personajul principal înțelege, luminat fiind de înțeleptul Faion, că este urmărit din umbră și contrat de mai bine de 20 de ani, pas cu pas în toate încercările lui de a-și asigura un trai onorabil și demn împreună cu familia. Înțelepciunea de secole a acestui popor este prezentă prin acest personaj inedit, Faion, un abate Faria care prin erudiția lui ne poartă până departe în întunecimile istoriei acestui neam încercând să explice cauzele reale ale pierzaniei.
Salvarea lor, strânși sub același acoperiș vine de la calitatea umană și profesională rămasă nealterată în cele mai grele condiții, și care este capabilă să rupă orice bariere Prin căldură umană, solidaritate, poezie și muzică, încep să reînvie vechile obiceiuri și tradiții aflate pe cale de dispariție iar dragostea adevărată să reapară. Este un film care avertizează din capul locului că fără să ne respectăm tradițiile, ca dezrădăcinați vom înceta să mai existăm.
După mari conflicte cu vecinul Gore, securist comunist înavuțit după revoluție, urmăritorul din umbră al lui Costel, dar și cu proprietarul escroc, un cămătar provenit din același mediu și prieten cu huiduma Gore, acești oropsiți de soartă, oameni ai străzii până mai ieri fără nume sau chip, strânși laolaltă reușesc să creeze casa visurilor lor comune bazată pe resurse sufletești, și materiale neexploatate de ceilalți din neștiință sau ignoranță. O casă zburătoare acoperită în blanuri de oaie, găsite la gunoi, pentru o izolare termică perfectă, dotată cu panouri solare și motoare pe bază de hidrogen care îi va purta pe cei care vor rezista și vor crede în ei, dar mai ales în valorile adevărate, sfinte spre un nou început, spre vatra părăsită unde moșii lor îi așteaptă cu brațele deschise și cu focul veșnic mereu aprins, undeva în inima munților departe de lumea aflată în descompunere a orașului. Poate fi un film de succes