agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ You are
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2013-05-28 | [This text should be read in romana] |
Că scriu nu mai e o noutate pentru niciunul dintre voi, drăgălașii mei prieteni virtuali... Că și câștig premii, știți de asemenea, asta în cazul în care aflu din vreme despre concursuri de profil și, evident, dacă normele organizatorilor nu discriminează concurenții pe criteriu de vârstă; adică, dacă ai trecut de 40 ești indezirabil. Drept e, nu numai în concursuri de proză pragul de vârstă e un obstacol, spun asta că nu o dată mi s-a întâmplat să mi se răspundă cu câte-o sprânceană ridicată la privirilre mele lungi, admirative și de cele mai multe ori (ne)vinovate, ce aveu ca obiect vreo jună ce-mi intersecta vizualul...
Acum, revenind la subiect, m-am ”concurat” de curând la Festivalul – Concurs de Literatură ”Rezonanțe Udeștene” (fost ”Eusebiu Camilar”) și m-am procopsit cu Premiul al II-lea pentru proză scurtă. Spre deosebire de alte concursuri unde am convins cu scrierile mele, acum, la Suceava, festivalul s-a întins pe mai multe zile, așa că (în premieră, pentru mine) ni s-au asigurat două nopți de cazare și masa pe întreaga perioadă a șederii. Și-a fost frumos! Gazde în adevăratul sens al cuvântului, organizatorii au știut să ne facă să ne simțim minunat. Ne-au plimbat și ne-au arătat Suceava și Udeștiul (satul care a dat țării scriitori vestiți, publiciști și ziariști de marcă, academicieni și alțio ameni care ne fac mândri că suntem conaționalii lor), ne-au hrănit, ne-au premiat. Doamna Carmen Steiciuc, mintea, inima, vocea și mânal fermă totodată a organizării festivalului ne-a îndatorat până peste poate. Disponibilitatea dumneaei s-a oprit doar la faptul că nu ne-a sărutat pe frunte și nu ne-a învelit de culcare, dar momentul de a ne ura noapte bună nu l-a ratat în niciuna din seri! N-a ratat nici urările matinale de bine de la cafea și mic dejun. N-a ratat nici să ne spună la revedere din gară, unde ne-a dus cu mașina personală, deși obligațiile de organizator al festivalului se terminaseră cu mult înainte... Festivalul în sine a fost un succes. Laureații concursurilor de proză scurtă, reportaj și poezie au interacționat cu invitații, critici literari, poeți și scriitori din Iași, Suceava, București, Tg. Jiu s.a.m.d. Empatia plutea în aer, atmosfera fiind una degajată și amicală. Dialogul era liber și pertinent, subiectele de discutat fiind comune celor de față, chiar dacă, după cum era și firesc, acolo se regăseau consacrați și debutanți în ale scrisului, în ale literelor. Am fost la primăria comunei și primarul ne-a tratat cu plăcinte cu brânză, cu gustări, cu cafea, ceai și sucuri răcoritoare. Am fost la biserică și i-am pomenit pe cei trecuți în neființă. Am vizitat casele memoriale ale lui Eusebiu Camilar și Mircea Motrici S-a recitat și citit din lucrările premiaților. S-a băut! Ups,asta trebuia s-o spun?! Ei, hai, s-a băut un pahar... S-a cântat, și aici meritul e cu precădere al liceenilor, parte din ei laureați ai secțiunii de poezie. Și am văzut acolo, Dumnezeule (!), niște liceene buneeeee... bune la poezie, clar, că gândurile mele năstrușnice nu tropăie în preajma minorelor. Spun liceene fiindcă premiile 1, 2, și 3 au fost luate de către fete talentate ale Sucevei. La marele premiu ”Magda Isanos” s-a abonat un tânăr domn, răzbunând asfel orgoliul masculin. Pe secțiunea unde am concurat eu, marele premiu ”Eusebiu Camilar” a fost câștigat de un inginer din Focșani, Florin Giurcă, un om trecut prin multe în viață, un om care deși sărit de 55 de ani, s-a apucat recent de scris! Premiul întâi a fost adjudecat de colegul meu de cameră (de hotel, firește), un tânăr și proaspăt absolvent de ASE, Laurențiu Cavachi. La cei numai 23 de ani ai lui, a reușit să convingă cu o proză delicioasă. Interesant e că și el scrie tot de foarte curând. Locul III s-a dus la Rădăuți, spre Adrian Popescu, un medic de 32 de ani. Premiul al doilea, v-am spus - ce mă tot întrebați?! - l-am înșfăcat eu! După care... am băut! Hahaha, n-a fost ăsta laitmotivul evenimentului! Atât doar că eu îmi propusesem în urmă cu trei săptămâni să nu mai pun strop de alcool în gură până când nu mă îmbogățesc! Nu că aș fi eu un mare consumator de licori bahice, că după ”setea” mea, producătorii din domeniu ar intra degrabă în faliment, doar că din când în când fac exerciții de voință. Acum din start am prevăzut anumite excepții, recte zilele de naștere ale membrilor familiei și alte evenimente fericite. Ei, bine, Rezonanțele Udeștene mi-au dat prilejul să-mi ud și eu gâtlejul cu mare bucurie. Cu bucurie în suflet, că pe gât în jos am lăsat să alunece niscaiva apă chihlimbarie de-a lui Jack (Jack Daniel's, firește și niscaiva echivalează cu degetarul unei croitorese de la APACA, alea de nu voiau bani și nici valută, doar pe Roman să le... zică de bine!), vin cât s-a stors din șapteșpe boabe de tămâioasă și bere cam cât șade bine unei halbe să aibă guler. Un guler de bere, adică! Hai, nu-mi cereți să vă fac o schiță... :-) În rest am fost cuminte. N-am păcătuit, decât nițel cu gândul. Cu fapta, BA! Că de-o făceam, trebuia să vă povestesc despre un weekend perfect... |
index
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy