M-am oprit de această dată asupra videoclipului „Puya feat Doddy, Posset, Mahia și Alex Velea – Maidanez“, pe care l-am supranumit „Corul câinilor maidanezi“. Linia melodică este foarte antrenantă, alegoria câinilor care nu pot fi dresați este foarte inspirată, dar versurile sunt, cu adevărat, de doi bani.
Chiar la început întâlnim o eroare de prozodie (poate că cei tineri nici nu știu ce e aia): „maidanez“ rimează cu „pechinez“, dar nu și cu „stresezi“: „PUYA: Sunt un maidanez,/ Nu sunt d’ăla pechinez.// Reacționez ca un pitbull atunci când mă stresezi.“ De asemenea, nici „aiurea“ nu rimează cu „lumea“. Ar rima cu „pădurea“, „securea“ etc. Strada“ nu rimează cu „zgarda“ și nici „libertatea“ cu „joaca“ sau cu „coada“: „Mușc rău/ Orice dulău care mă latră aiurea,/ Că nu-mi plac javrele astea/ Care doar, aaaa, care doar agită lumea.// Iubesc strada, nu zgarda,/ Libertatea și joaca./ Iubesc haita și cățelele/ Care mai ridică coada.“ Următoarele versuri sunt relativ reușite: Nu-mi place în casă, nu sunt de rasă,/ Îmi place afară.// Sunt maidanez, băi! Nu-mi da comenzi, c-o să te doară!“
Dar, în refrenul interpretat de Posset, „lesa“ nu rimează cu „dresa“, deși, la prima vedere, pare ca da: „Sunt un câine rău, eu rup lesa,/ Nu ma poți dresa,/ Nu execut când zici “Culcat!”// Sunt un maidanez, eu rup lesa,/ Nu ma poți dresa,/ Nu execut când zici “Culcat!” În cuvântul „lesa“ accentul cade pe „e“ (lesa), iar în cuvântul „dresa“ accentul cade pe „a“ (dresa), deci cele două cuvinte nu rimează, chiar dacă Posset încearcă să ne convingă cu vocea lui meșterită.
Doddy este un fel „ninja dog“, care luptă cu spada, nu cu coada și care o mai dă, din când în când, pe spaniolă, ca Zorro (nada - nimic): „Zic, maidanez vrem, nu bichon./ Când sunt la microfon,/ Latru să mă audă tot statu’.// Câini care ne conduc știu să joace teatru.// Da, dar eu n-am stăpâni,/ Sunt singuratic între păgâni/ Și, când străbat strada,/ Javrele ridică coada./ Miros bine prada,/ Scot spada, nu rămâne nada“. Singura rimă imperfectă aici este „statu’ / teatru“. Următoarele versuri, însă, conțin o singură rimă (c*r / îndur): „Unii vor să mă muște de gât,/ Dar habar n-au cine sunt,/ Nici cât de mare-i haita/ În care am fost crescut.// Le zic să mă muște de c*r / Că n-am de gând să le îndur/ Figurile de pechinez/ Care nu fac nici mrrrr…“
Posset mai „latră“ o dată refrenul, după care Alex Velea mârâie amenințător și, în final, chiar mușcă, deși nici el nu știe cum (versurile curg alandala, fără nicio noimă): „Născut în mahala, sunt un maidanez de ghetto,/ Mai dansez pe beat-uri lento,/ Mai donez puțin talento,// C-așa fac io…./ Și te musc rău ca Fila Brasileiro/ Pentru dinero, te incendiez ca Nero.// Sunt un maidanez latino,/ Dar din nou bagă-mă în cușcă,/ Sunt asasino.// Nu c-am spart eu vreun casino,/ Banii cash, hai, mami, vino!// Sunt gen pragmatic,/ Practic n-am rival în domeniul care-l practic, /Eu mușc, nu latru.// Hai, fă-mi o poză stop cadru!“ Am subliniat cuvintele în limba spaniolă (Fila Brasileiro este în portugheză). În spaniolă se spune „asesino“, nu „asasino“, iar în portugheză „assassino“, deci oricum cuvântul nu e scris corect. În plus, „ghetto“ nu rimează cu „lento“, „pragmatic“ cu „practic“ și nici „latru“ cu „cadru“.
În final Posset mai latră o dată foarte convingător, susținut, de această dată, de Mahia: „Dar sunt un maidanez,/ Dar sunt un maidanez,/ Dar sunt un mare, mare, mare, mare maidanez!“.
În ciuda imperfecțiunilor prozodice, trebuie să recunosc că am ascultat cele mai frumose lătrături pe care le-am auzit vreodată. Parcă m-aș alătura și eu haitei: „Hau, hauuuuu!“