De ce oare mi-au trebuit zeci de ani și sute de cărți citite zadarnic pentru a cunoaște și a învăța, când înțelegerea faptelor înseamnă cu totul altceva? Molia, tot molie: roade lână și zboară spre ceea ce i se pare a fi lumina adevărată, doar ca să își ardă aripile. Viermele care sapă în adânc e mai înțelept. La fel și omida care se îngroapă pe sine însăși în crisalidă.
Cunoașterea științifică este asimptotică, cunoașterea religioasă este mărul din care mușcă toți fără să ajungă la miez.

*

Zice cariul către lemnul de bibliotecă: pot să intru? Prea târziu, i se răspunde. Sunt deja copt.

*

Tot ceea ce viețuiește omoară. Fie și doar o dată, prin grație divină. Și dacă ar fi să îmi aleg din toată această clică de asasini ființa preferată, aceasta ar fi un copac.
Și eu am lăsat umbră pământului...

(7 septembrie 2013)