m-am privit unul cu altul preț de câteva secunde

nici că-mi păsa



mă desfătam



privitul acesta era singurul prieten nu parchetul

peretele mutilat

corpul în decădere



nu nnu mai vedeam prea bine e adevărat ușa se deschidea și se închidea singură adevărul feroce

amar pus încet în miscare îl percepeam sfios până la exasperare

până

la exasperare vibra



am stat unul în fața celuilalt

paradis



și o să fie lumină