15 decembrie Nero se naște prunc nestăvilită
bucurie speranță dar ego-ul întrecându-i hlamida
îl face tiran crud asasin piroman diabolică
mintea mustind în de sine cum să mai încapă
în ea disperarea și groaza în fuga mulțimilor arse de vii
nebun și singur suicid destin previzibil

15 decembrie de pe colinele umbrei Nero privește satisfăcut
cum ciracii instigă la revoltă și ură așa
egocentrismul lui să fie tuturora măsură torțe
în stânga și dreapta se-mpart gratuit scânteia
iluzoriei libertăți le aprinde ROMAnia ia foc
din nou paricid cei în putere o taie din loc
liberi umplând lumea de sclavi neputincioși
bătrâni și nepoți rămân să ardă mocnit
în jarul cenușii întinderea de apă limpede cum s-a vrut
e azi o fumegândă turbărie cu smârcuri de apă
glodoasă pe care plutesc cadavrele moralei
doar crocodilii în largul lor cu boturile
înfipte în hoituri se rostogolesc fericiți
singur și nebun capitalismul "democratic"
în NEROzii întrecându-se implacabil
se-ndreaptă spre meritatu-i destin

voi ajunge oare să mă bucur de singurul lucru bun
ce sortit e să-l faci Nero