dimineața asta nu s-a spălat pe dinți
s-a clătit cu o gură amară de tăcere

ca și ieri

cuvintele au stâlcit ecoul
de primul stâlp
în vârful căruia
o bufniță clocește ouă
pentru nopțile fără luceafăr
nopțile acelea lungi
care-mi înfășoară albul de gât
și-mi măsoară patul
până aproape de răsuflarea lunii

o tarla plină de scaieți este trezirea

îmi vine să iau soarele de urechi
să dau cu el de nori
până se cutremură pământul
și cad toate stelele care mi te-au promis


îmi vine să urlu
să urlu
să urlu

tac
tac
tac