întunericul vine atunci cînd recunoști că ești falit
ai investit tot ce aveai în prospecții
credeai că vei da lovitura cea mare
dacă ai fi găsit o urmă de kimberlit între coastele oamenilor
dar te-ai lăsat înșelat de aurul proștilor
fluieri a pagubă te întrebi dacă mai ai forța s-o iei de la capăt
te aduni ca fiul risipitor sătul de mîncat numai roșcoave
bați ușor cu degetu-n propria țeastă sperînd să te primești înapoi
eventual să-ți dai un inel scump dacă n-ai e bun și un tensiometru
nu contează că habar n-ai care sînt parametrii normali
important e să crezi că încă mai știi
ce faci





în țeasta ca o sală de așteptare faci exerciții cum altfel
de așteptare
te plimbi nervos îți închipui că ești într-o maternitate aștepți să devii tată
strivești imaginare chiștoace colecționezi afișe cu beneficiile alăptării la sîn
că tot debordezi de atîta imaginație
ți-l închipui pe caron ginecolog cu palme cît niște vîsle rudimentare
te întrebi dacă sunt potrivite să aducă ceva pe lume
mai bine l-ai fi lăsat în plata domnului să facă el ce știe mai bine
la urma urmei nu poți cere la schimb altă viață celui ce duce una deja luată
așa cum o urmă nu poate cere la schimb o destinație
caron se uită pe ecografie mormăie scurt își mușcă mustața
te bate părintește pe umăr dacă nu-i pui bănuțul pe pleoape
o să-ți toarne gogoși despre cum viața e doar un fals travaliu





în țeasta ta e bine e cald
îți spui că n-o să mai ieși decît la primăvară
cînd se va usca asfaltul și se va dezgheța piața muncii
concepi teorii despre facerea lumii e cît se poate de logic
dumnezeu a creat omul prin polenizare
acestea fiind spuse îți rămîne timp să citești note informative
despre mașini căzute în canale de colectare (din fericire șoferii au fost salvați la timp)
despre incendii provocate de sobe necurățate
liste cu posibili candidați la europarlamentare
statistici despre evoluția cancerului și hepatitei
despre numărul zilelor de spitalizare
rîzi fără motiv de ce nu
viața e o secție de psihiatrie acuți în care
din lipsă de spațiu
stăm cîte doi în pat





în țeasta ta e bine e cald
uneori e ca într-un film din acela apocaliptic
în care crezi că ai rămas singurul supraviețuitor după ce un virus mortal
a transformat lumea în ființe necunoscute și ți-e frică
să ieși din casă după lăsarea nopții
alteori e ca în tate museum te uiți la tot ce-ai făcut
și nu înțelegi o iotă dar te porți de parcă ai ști ce faci
de teamă să nu pierzi tovărășia oamenilor
din cînd în cînd faci pace cu tine înveți să scrii haiku
în speranța că mesajul din sticlă
va ajunge la mal mai ușor





cînd vine amiaza te oprești și te uiți departe
ca atunci cînd erai la cîmp și-o așteptai pe bunica să vină cu de-ale gurii
îți desfaci inima ca pe o bocceluță în care e ceva cald pentru toți
sau ca pe un cadou pe care un medic legist l-a primit de la rezidenți
înainte să iasă la pensie
nici un regret
îți spui că vei avea mai mult timp să exersezi
desprinderea perfectă de pe trambulina de ski jumping
ești tot mai sigur că într-o zi zborul în brațele altuia
va fi sport olimpic
sau sinucidere asistată