tot așa cum în farfurie am o bucată de carne de calitate
de mânzat primită cadou dar lipsesc dinții sau cuțitul
suficient de ascuțite mereu ceva esențial mi se fură
ceea ce nu pot înțelege viitorul ștampilat într-un plic
de la o bancă pentru fond de pensii cu activ personal
miraculos de exact 18 lei majori toți spun că uitarea e
mai dulce decât amintirea cum ar fi să-i uit pe heraclit
heggel heidegger husserl și toate celelalte hașuri din
caietul dictando unde mă bucur ca un copil care sare
ora mesei că mai am câteva file plus zahărul din cutia
de metal și voi putea scrie poezii anemice chiar dacă
rabd de foame vreo trei zile până voi cumpăra eventual
carne roșie fragedă dumnezeu știe de unde cum zice
medicul curant și apoi o voi lua de la capăt voi ține regim
de austeritate să uit c-a fost primăvară să revină soarele
de vară în gândul meu e prea mult moloz tras de sub
teama de un cutremur imaginar care nu va mai fi poate
nu sunt domniță fiindcă nu cunoșteam cuvintele lasciate
ogne speranta dar tocmai acum am găsit câteva minute
înainte să îmi schimb așternutul și să șterg praful peste
tot mai citesc pe rupte din cei frumoși și blestemați