mâinile mele când nu te au devin crengi moarte
detalii insignifiante ale unui peisaj pictat naiv
și gândurile mele îți cad pe umeri ca ploile ce nu se mai usucă
iar eu aici nu-ți scriu. aici doar îmi lipesc palma de palma ta și-mi las senzațiile să-ți cresteze pielea
să curgă-n tine ca printr-un portal sau chiar și prin fereastra spartă
pe care mi-o desenezi pe corp în fiecare oră
așa ne împărțim și aerul, și fricile. și-atingeri
și fragmente de cuvinte
și rănile mele cusute cu părul tau și rănile tale
lipite cu sângele meu
și-ți cunosc fiecare deget din care-mi construiești trepte și poduri către tine
pe drumul ăsta care nu se mai termină
și din mângâierile tale-mi fac cutii în care-apoi îndes dureri și le leg strâns
ca sa le pot lăsa în urmă
în lumea pe care plutim amândoi fără să știm unde ajungem
și-n timpul pe care o să-l pliezi pentru mine ca să ne fie mereu acum
și-apoi târziu în noapte îți spun tudor tu dori
și tu-mi zâmbești
în timp ce strig multe lucruri urâte și-mi înfig
în tine gheare și colți de sălbăticiune
și tot în brațele tale mă ghemuiesc și adorm
ca-ntr-o vizuină caldă
bine ascunsă