agonia francais v3 |
Agonia.Net | Règles | Mission | Contact | Inscris-toi | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Article Communautés Concours Essai Multimédia Personnelles Poèmes Presse Prose _QUOTE Scénario Spécial | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
![]()
agonia ![]()
■ Que faisons-nous de l’amour qui reste ? ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2015-01-31 | [Ce texte devrait être lu en romana] |
Uneori, din mașină, îmi observ însoțitorul de alături. De afară. E o pasăre. Nu mereu aceeași. N-are cum. Pentru o clipă sau pentru câteva, depinde de norocul meu, își sincronizează fâlfâitul cu ritmul de robot al motorului. Privesc pasărea de fiecare dată. Pentru o secundă, nu mai mult, altfel ar dispărea magia. Mintea mea se ocupă atunci de încetinirea zborului, de transformarea secundei în două, trei sau în câte e nevoie pentru a desena un vis, pentru a-mi da seama că merg și eu cu viteza unui zbor de pasăre. Dar e o secundă, totuși, nu mai mult. Pasărea nu zboară mai mult timp paralel cu mașina. Nu e idioată. Dar mi se pare că e curioasă, de aceea zboară așa de aproape: vrea să afle ce fraier călătorește în burta monstrului de metal și gaze, fraier pe care-l lasă de fiecare dată perplex cu demonstrația ei minunată de libertate perfectă.
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
La maison de la litérature | ![]() | |||||||
![]() |
La reproduction de tout text appartenant au portal sans notre permission est strictement interdite.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politique de publication et confidetialité