stindard inert al unor vremuri tulburi,
pahar de votcă ce cu-ncetul moare
uitat în crâșma plină de sudoare,
clădesc în mine păsările cuiburi.
acum nici sângele nu mă mai doare
și feerie e-n odăi, în cuburi
secundele-s legate în șuruburi,
că nu mai beau cu zeii fac prinsoare.
de frica rea a unei recidive
îmi tremură hârtia sub stilou,
dar n-am chemare spre-a lui bachus dive.
în mine-un înger a ieșit din ou
dar către ceruri caută motive,
în urmă-i bun și îngeresc ecou...