13.09.2004 - Ai disparut...... A trecut un an si inca nu pot accepta gandul ca , in aceasta zi fatidica, te-am pierdut pentru totdeauna.
Zi de zi te caut cu privirea, ranindu-mi gandul cu absenta ta. Cat mi-as fi dorit s-astept lacrima sa-mi vina, dar nu ne-ai dat timp pentru asteptare. Ai disparut fara nici un presentiment si ne-ai lasat intr-o suferinta pe care nici macar nu reusim sa ne-o impartasim. Am ramas doar cu regretul ca n-am reusit sa-ti spunem cat de mult te iubim si...Doamne, cat de tare doare asta.
Acum ai ajuns o poveste, pe care o spunem celor care n-au avut bucuria de a te cunoaste. Cat mi-as fi dorit sa nu am ocazia de a spune povesti cu tine. Poate sufletul tau bun e acum mai aproape de noi sau chiar in noi, invatandu-ne sa traim fara tine, fara zambetul tau cald, fara vorba ta ca o alinare, fara bucuria cu care tu-ti traiai fiecare clipa si, mai ales, fara dragostea pe care o aveai pentru fiecare dintre noi.
Acum, te-nchid in suflet ca pe o-ntristare si fiecare zi care trece , fara tine, inseamna o lacrima in plus in inima mea.
Iubita mea....niciodata n-o sa reusesc sa-mi pot lua "la revedere".
Dumnezeu sa-ti odihneasca sufletul in pace.