cu laptopul pe coapse
apăs clapele… pleoapele strânse…

sunt o melodie de rondo
cearcănele adună aburul prin litere
întunericul se mulează pe sunete
degetele îmi îngână șuvițele cârlionț
îmbrac neglijent lumina pe dos
nasturii cad ciob în bemol
înalț privirea goală de iris
și alerg rotocol - pasăre albă
în spate cu laptopul plâns

note silabe vertij
dor umbre
tâmplele căzute în palme
indieni tobe
căluții mei albi în coame cu pletele-mi dalbe

omule… apăs clapele…
eu cine mai sunt
dincolo de clona mea stupidă
pe care o scriu

București – 24 noiembrie 2015