...Astazi am alergat prin iarba eterna, verde de aici si cativa fluturi mi-au indoit trupul ca sa nu-i ciocnesc de-un alt trup efemer...
...Mi-am ingramadit tot acest verde, in albastrul aparent al irisilor mei, doar ca sa plang turcoazul fiintei tale lichefiate...
L-am varsat in aceleasi palme, care candva pareau reale pe un trup si le-am intins pe fata mereu, ca sa nu para lacrimi.
..Mi-am ajutat fiinta sa te aiba; i-am dat sperante prin spartu-mi plans in mii de cuvinte rase;
Mi-am dus fiinta la pascutul nepasatului tau fiind.
M-ai lasat dus in terminatul meu abis.