am ajuns în intima distragere a realului
tapițez pereții lui cu o libertate alta
frec podelele cu zborul neașteptat al pânzei albe
praful gândurilor dans sepulcral
prin camera ordonată a realului
știu câtă dragoste am în minte
decorticată până la criza cea mai de seamă
a unei cetăți larmă vie
eu îmi aranjez camera strâng din colțuri peisaje veștejite
sărutul aruncat aseară în plina lui lumină
unghiile tăiate până la carne răsucite în scrumieră
lipsa metaforei înlocuită cu paiete lipicoase paiete lipite pe muchia geamului
un cântec întreg derulat pe retina delavată a tavanului
pânzele de paianjăn întăresc senzația de real
azi vom pleca poate împreună
singurătatea s-a bucurat de corpurile noastre
de privirea clară a exercițiului de învățat al fugii de sine
singurătatea dublă a poveștilor noastre
patima neclintită din pantofii ei cu toc
roșii suvițele limbilor ei
dragon închinat cetății
lămuritoarea ei carnație
ziua e aici și acum îndoită de sine
neștiută se ia la întrecere cu armele lui invizibile
timp, te voi învinge!
eu fac curățenia de seara cu cartoanele carților fac un foc de dragoste în mijlocul patului
potrivesc marginile realității
un cerșetor în cetate
dealărul lui cel care-i procură nemuririle
stă în pielea neagră a serii pentru a nu fi văzut
dau peste el în spațiul unei ferestre
oglindă de revărsat întunericul
aura cetății se desface ca-n palmă
știu el călătorește pentru mine
eu îmi fac curat în cameră