Vine unul și cutremură barca.
Îndrăgostiții fac o baie de mulțime, apoi își iau barca și zboară.
E o zi ca oricare alta, dar cu fața întoarsă spre noapte.
Cei de jos plugăresc, horesc și doinesc de mama focului.
Amorezii zburaseră cam la o lungime de dor,
cât să-și ostoiască setea de necunoscut,
să dea cu tifla stelelor ce înmugureau pe cer, în depărtare.
Când s-au trezit, patul era la locul său; barca, niciunde.
Ceilalți, ca tot omul, la casele lor.
Ziua se îngâna cu noaptea.
În depărtare, o stea întârziată
anunța ceva nedeslușit.