vreau ceea ce nu e mort
depășit capitalul durerii
deschis ușile stângaci lăsate uitarii
delavate privirile de atâta ploaie galbenă câmpia
smulg mărăcinii cuvintelor
ierburile uscate mărunte ale fugii spre orizont

restul a fost joc

ceea ce ne atinge
sensul în care le geste de l'écriture capătă în indiferența generală un reflex fabulos
spatele tău întors mirosul refuzului
eclectic universul desface chipurile în care nu ne iubim
comme pour nous dire voila votre perte voila votre impuissance

atunci dau straturilor de iarbă masticatele expresii ale pămăntului din pântec
din gura mea iese ca dintr-o mână aleasă
sămânța