poeziei mele nu-i stă bine în brațele tale
fac ședințe de spiritism ca să te găsesc
călătoresc la gdansk ca vântul și ca gândul
acolo redescopăr mersul pe sârmă,
anxietatea și boarea uscată a prefacerii de sine
după asta, dumnezeu cu mila, suntem fericiți cât putem
compulsivi și pârdalnici
mirosul de păr ars nu ajunge deloc pentru a mă trezi cu totul
rămân în dimensiunea femeilor mistuite pe jumătate.