m-am săturat de oameni care se bat cu pumnul în piept
și se laudă cu ce-au făcut pentru oameni
îi tot aud
te-am îmbrăcat când ai fost gol
ți-am dat să fumezi când n-aveai ce fuma
ți-am dat să bei când erai însetat
ți-am trimis bani când erai falit
am fost lângă tine când erai la pământ
ei cred că asta îi face buni și au dreptul la paradis

le-aÈ™ spune dragilor
tot ce-ați făcut ați făcut din instinct
o turmă de elefanți rămâne lângă un pui mort
și-l plânge o vreme
câinii sălbatici vânează pentru o haită întreagă
pinguinii imperiali se împerechează pe viață
vulpea polară își apără puii până la moarte

îi tot aud cum se jură că iartă orice
iartă soți abuzivi
criminali
hoți
infideli
le-aș spune iubiților
să ierți răul e cel mai simplu
la ce folos toată iertarea din lume
dacă îi spui unui om că e bun și că vei fi cu el
toată viața
apoi ștergi toată bunătatea din el îl reduci la suma greșelilor
ca un contabil zelos
și-l transformi într-o normalitate cu nervi
uneori și cu multe momente ok

e ca-n bancul acela cu alpinistul
care stă să moară agățat de o stâncă
se roagă lui Dumnezeu să-l salveze
în timpul ăsta trec pe lângă el de trei ori salvatorii
dar el spune mergeți în pace că Dumnezeu are grijă de mine
moare și-i spune m-am rugat să ai grijă de mine
tu ce mi-ai făcut
iar Dumnezeu îi răspunde
de trei ori ți-am trimis oameni
tu ce ai făcut?

cam ăștia suntem să fie clar
ne numim oameni pentru că nu ne-am recunoaște
aproapele nici măcar dacă ne-ar curge prin vene
ne rugăm toată viața dă-mi Doamne un om
care să rămână cu mine
și Dumnezeu dă dar pentru că
e după chipul și asemănarea lui
nu după a noastră
ne întrebăm la sfârșit
cu ce-am greșit de murim singuri