Nu mi-e rușine de ce gândeam odată
Prin firea mea cea avântată
Eu uitam cà îmi ești vară
Când erai îmbrăcată în scurtă și ușoară
Câteodată era și transparentă puțin
Și rudenia îndepărtată și chipul tău senin
De aceea acceptasem să ne iubim
Totuși popa are barbă să zică-n ea deșertăciune
Chiar la ce el a binecuvântat pe lume
Să zic de el că este șmecher
Nu doar că îi plăcea să joace poker