Picură încet şi blând
Ploaie caldă pe pământ
Astăzi, chiar e ziua ta
Zi în care, în al 12-lea ceas
I-am spus bun rămas
Anului care-a trecut
Rugându-l să revină la vară
Să facem o tabără la Năvodari, o săptămână
La Histria, o lună
Şi două luni să hălăduim
După cum ne poartă inima

Aşa s-a făcut poartă în inima mea
Poarta din mijlocul Plajei cu sufet
În care citatul din Elena Ferrante
Care îţi plce ţie, îmi place şi mie

“„Se ştie cum sunt copiii, uneori te iubesc cocoloşindu-te, alteori încercând să te creeze din nou de la început, reinventându-te, ca şi cum ar crede că ai crescut prost şi trebuie să te înveţe cum e pe lumea asta, muzica pe care trebuie s-o asculţi, cărţile pe care trebuie să le citeşti, filmele pe care trebuie să le vezi, cuvintele pe care trebuie să le foloseşti şi acelea pe care nu trebuie, pentru că deja sunt vechi, nu le mai foloseşte nimeni”.”

În mod miraculos îmi aduce aminte
De Albăstruiu lui George Paşa
În urma căruia vin ilustraţiile
Cu Doamna Elena de la lebede
Cu tarabele, câinii şi pisicie de la Pescărie
Şi nu în ultimul rând
Autoportretul cu pălărie albastră
Lângă fata cu cercel de scoică


Stau şi ascult
Picăturile de ploaie care
Încet şi blând
Cad la mine-n gând

La mine este Luni
La tine-i Duminică
Dacă te rog să alegi
Din ce vrei tu, alt citat...














Constanţa, Luni, 10 Ianuarie, 2022
(De ziua Mariei din Montreal)