481.Omul-sine, omul-imanent şi omul-universal ştiu cum să anihileze atât complexele de inferioritate, cât şi complexele de superioritate, cu forța adevărurilor rezistente şi de amplitudine, care impulsionează o dialectică universală epurată de erori, platitudini, mistificări şi neconcordanțe.

482.Amatorismul în contact cu degradările este predispus la vicii, adicții, lubric şi tare, care îl pervertesc şi îi atrofiază calitățile pe care nu ştie să le prezerve din fața negativităților.

483.Profesionalismul în contact cu pervertirile are abilitatea de a le transsubstanția în convertirile transmutând defectele troglodite în calități cu consistențe de rafinament, elevație, virtuți şi pozitivări.

484.Convertirile pe care şi le cultivă profesionalismul, îi dau înclinație înspre religiosul de care ataşează misticismul, animismul, universalitatea şi apodicticul.

485.Ȋn mecanismele convertirilor profesionalismul intuieşte o dimensiune religioasă infinită care absoarbe nemurirea imprimându-şi atractivitatea şi absolutul pe o ființare accesorizată cu profesionalism.

486.Amatorismul deține un vector negativ orientând omul înspre descendentul ataşându-şi involuția.

487.Profesionalismul este înzestrat cu un vector pozitiv îndreptând omul înspre ascendentul încorporând evoluția.

488.Amatorismul nu poate aplica vieții realismul, pragmatismul şi raționalitatea, schițând o ontologie epurată de erori, irațional şi aberații.

489.Amatorismul nu poate reuşi în domeniul profesional, vocațional, personal şi creațional, fiindcă resursele sale limitate sunt derizorii, minuscule şi insignifiante.

490.Profesionalismul manevrând pragmatismul posedă resurse nelimitate cu care extrage din competiție succesele şi cu care înlătură obstacolele, vicisitudinile şi piedicile existențiale.

491.Amatorismul antrenează non-jocul predispunând omul la pierderi, non-beneficii, dezavantaje şi non-benefic multiplicând negativările.

492.Profesionalismul antrenează jocul pe care îl aplică vieții, competiției, creației şi profesionalului, fiind sursa câştigurilor, profiturilor, beneficiilor şi avantajelor benefice, augmentând pozitivările.

493.Amatorismul dă vieții liniaritate şi îi împinge traiectoria pe abscisa ființării, atrăgând nedesăvârşirea, non-competitivul, inferioritățile, pseudo-urile şi surogatele.

494.Amatorismul se îndepărtează de trend, inversează sensurile evolutive ale ascensiunii şi decade ființa pe nivele existențiale inferioare.

495.Profesionalismul se conectează la trend, accelerează ascensiunea şi propulsează omul pe nivele ființiale şi evolutive superioare.

496.Profesionalismul şi-a înlocuit complexele de inferioritate şi cele de superioritate cu potențialitățile mărind şi cizelând aptitudinile ce sunt sursa pasiunilor şi activităților multiple şi diverse.

497.Profesionalismul şi-a securizat, stabilizat şi prezervat adaptabilitatea din fața pseudo-supraviețuirii dezmembrând structurile ființiale, schițând non-reperele şi cunoscând genunile.

498.Profesionalismul îşi asumă responsabilitățile, sarcinile şi incumbările, eliminându-le imposibilul şi aporiile şi transformându-le în experiențele de viață conectate la oportunități.

499.Profesionalismul şi-a minimizat erorile întunecând evoluția, şi-a maximizat calitățile, ingeniosul, creativul şi intuițiile, cu care a valorificat competitivul şi care au prefigurat succesele fiind catalizatorul bună-stării.

500.Profesionalismul îşi menține stabilă în mod imuabil energia psihică, mentală, volitivă şi potențială, dezintegrând angoasele, morbiditățile din minte, ipohondriile şi psihopatiile.

501.Profesionalismul conectat la fațetele înțelepciunii, îşi armonizează energia psihică cu energiile din lăuntru, prevenind sincopările, fluctuațiile, trepidațiile şi disonanțele.

502.Profesionalismul a înlăturat labilitatea din psihic generatoare de maladiv, stări neplăcute, emoții recalcitrante şi deprimări.

503.Profesionalismul aplicat creației şi-o asumă, o elaborează, extrapolează şi îi induce sincretismul, inserându-i perfectibilitatea şi integrându-i hiperbola.

504.Amatorismul aplicat creației îi pliază provizoriul, platitudinile, incoerențele şi neasumările, umplând-o cu imperfectibil, steril şi nimicnicii şi dându-i aspecte liniare, secvențiale şi uniforme.

505.Profesionalismul îşi cultivă punctele forte, cărora le conferă amplitudine şi multiplicitate şi care sunt direct proporționale cu calitățile, potențialul, potențialitățile şi aptitudinile majore.

506.Amatorismul îşi augmentează punctele slabe, care în contact cu punctele nodale le dizolvă şi le elimină esențele, exponențialul, uluitorul şi posibilitățile de creştere, devenire, trend şi evoluție.

507.Profesionalismul nu s-ar putea manifesta benefic, antrenând profiturile şi urcând în ierarhia socială, evolutivă şi competițională, dacă nu ar fi înzestrat cu un spirit puternic, o rațiune obiectivă şi un intelect imparțial, colaborând şi corelându-se între ele.

508.Amatorismul nu deține metodele, soluțiile şi aptitudinile pentru a accede la beneficul ce are o amplitudine şi o stabilitate mai mari decât fericirea, şi proiectează omul la baza ierarhiei sociale şi a competiției, nerezonând la bună-stare şi prosperitate.

509.Profesionalismul reduce distanța dintre responsabilități şi finalizările cu brio a incumbărilor, dintre inițiative şi succese şi dintre vocații majore şi bună-stare.

510.Amatorismul multiplică distanța dintre provizoriu şi definitivările sarcinilor profesionale, dintre non-potențe şi potențialități, dintre erori şi reuşite şi dintre aptitudini şi prosperitate.